Duminica cu fotbal

Pentru toti jucatorii lui AS Leresti  si nu numai , duminica ,atunci cand vremea o permite , pe terenul sintetic din Parc de langa terenul mare, se joaca fotbal. Un minifotbal util , o miscare de dezmortire ce ne ajuta pe toti sa facem tranzitia dintre zilele sedentare si cele active.
 Toti jucatorii sunt invitati la teren , ne  intalnim sa jucam ,mai ales ca vremea se pare ca o permite.     Dupa meci , o bere sau un vin fiert la Bebi si un planning pentru noul sezon ce sta sa inceapa.
            In concluzie , planurile de duminica, incep cu o partida de fotbal!!

Pregatirea de iarna

Pregatirea de iarna, este, pentru orice echipa, un lucru extrem de important inaintea oricarui retur competitional.
 Cum pauza de iarna, este in mod traditional mai bogata in calorii decat cea de vara ,necesitatea miscarii si a pregatirii este mai mare. Iarna , zilele mai scurte si mai reci ne tin in casa mult timp , sarbatorile aduc excese sau depisari ale limitelor normale in mancare si bautura si implicit efortul pentru revenirea la o forma fizica decenta este mult mai mare.
 La nivelul ligii a 5-a putine echipe au in program pregatirea fizica ,  inaintea reluarii campionatului, in special din lipsa de timp , de infrastructura dar mai ales de bani. O pregatire fizica ce chiar daca nu obligatorie , este necesara mai ales atunci cand vienim dupa o pauza lunga si obositoare. Nu vorbim de cantonamente sau sedinte de pregatire zilnice , nefiind cazul atata timp cat bani nu sunt , dar si deoarece toti jucatorii au un servici si alte indatoriri alaturi de familie. Exista  totusi cateva echipe ai caror jucatori se intalnesc saptamanal si fac miscare lucru important dar mai ales exista obiceiul amicalelor intre echipe inaintea inceperii returului. Aceste amicale sunt din pacate dependente de starea terenurilor si a vremii , una extrem de pretentioasa in acest anotimp.
 Pentru liga a 5-a pregatirea tehnico lipseste aproape cu desavarsire , foarte putine din echipe avand o tactica de joc sau aducand cunostinte noi in domeniul tehnic jucatorilor . Cum practica este singura ce ne face sa nu uitam cunostintele acumulate , indicat este ca toate echipele sa incerce sa faca o pregatire cel putin saptamanala , pentru a evita in primul rand accidentarile , dar si pentru a se prezenta in competitie cat mai bine.

P.S.
 Navigand pe net , am gasit un site foarte util pentru cei interesati de metode de pregatire :
http://www.coaches-ahead.ro

Back to the future -2

Undeva prin '88 am avut privilegiul de a ma antrena si evolua la echipa mare a lui "Muscelul" alaturi de jucatori mari , precum , Doru Popa, Taina ,Iosif , Preda , Predica , Panfil, Boriceanu si altii. Fiind cel mai mic din lot , alaturi de noii veniti , Coman , Pescaru , Pulpan , Ceapraz, Butoiu. Visoiu si alti cativa promovati de la juniorii republicani, am indurat multe experiente interesante , dar mai ales , am invatat multe lucruri esentiale pentru viitoare mea cariera.
  In primul rand , respectul fata de jucatorii cu experienta era nelimitat, Era absurd si mai ales de neconceput sa raspunzi sau sa ridici tonul la un jucator mai in varsta , era normal sa faci tot ce ei iti spunea chiar daca erau lucruri injositoare , pentru simplul fapt ca erai cel mai mic si trebuia sa incepi sa intelegi ca numai asa te calesti. De la curatatul ghetelor ,la caratul mingilor  sau al jaloanelor , nimic nu era injositor pentru noi , cei mici , mai ales ca aveam privilegiul de a ne antrena alaturi de niste mari jucatori. Abia schimbata generatia lui Radu II, Miutu , Nelu Badescu ,Berevoianu, avea in cei mai sus mentionati adevarati educatori.
  Inapoi in viitor am constantat cu regret ca respectul fata de cei in varsta nu se mai rezuma nici macar la varsta , ce sa mai zici de experienta ? Am asistat siderat la un dialog cu un mai mult tanar coleg , in ultima etapa , cum se injura cot la cot cu un jucator ce ii putea fi tata. Chiar si la reprosurile si atentionarile mele , nu a inteles  ca respectul se arata atunci cand esti incercat de nervi si tensiune. La fel ca el ( tanarul coleg) toti tinerii din ziua de astazi , uita de multe ori de diferenta de varsta dar mai ales de diferenta de experienta si incep sa considere ca respectul este un lucru demodat, ce trebuie trecut in cartile de istorie.

   Pentru cei ce au petrecut macar un cantonament in cadrul unei echipe de fotbal ( echipa de seniori) este normal ca respectul fata de cei mai experimentati sa existe , dar tinerii din ziua de astazi trebuiesc atentionati ca , indiferent de democratie , libertati sau valoare , atata timp cat nu ai demonstrat ca esti super jucator , trebuie sa lasi capul si sa inveti din ce iti spun cei mari. E sensul vietii , al decentei , si sper ca cei tineri sa invete  si sa inceapa sa considere respectul mai mult decat o obligatie , un lucru firesc !!

Back to the future

" Inapoi in viitor" ( Back to the future")este un film excelent din anii 90 , o trilogie SF ce nu are nici cea mai mica legatura cu fotbalul sau cu blogul in nici un fel. Insa titlul , cam are , mai ales legat de subiectul din aceasta postare.

......Vantul batea cu putere , iar plutele inalte vuiau , acoperind sunetul trenului ce intra in gara. Undeva in departare , dincolo de gard, cativa oameni alergau zgribuliti , prin zgura noroioasa. In spate se auzeau lovind mingile cu rachetele de lemn ,cativa pasionati ce se intalneau adesea la terenurile de ciment. iar foarte incet , de langa ei , cativa copii dadeau cu pietre in apa lacului. Toate astea se intamplau in jurul meu , dar eu eram cu ochii doar la mingea cusuta ce o loveau alti 15-20 de copii. Fluierul suierator al antrenorului acoperea adesea vuietul copacilor sau suieratul trenului,trezindu-ne din amorteala sau din discutiile scurte din timpul turelor de teren. Acolo , pe dreptunghiul verde. eram acasa , in familie si noi, o mana de copii in jurul a celor doi adulti ce ne erau si tata si mama, ne bucuram din plin de fiecare victorie , si sufeream enorm la infrangere. 
   Din pacate , nimic din toate astea nu mai este, copiii au crescut, dreptunghiul verde s-a transformat nefericit intr-unul rosu cu K(aufland), plutele au disparut, terenul de zgura a fost inlocuit cu o piata de beton, si odata cu ele si fotbalul acela cu minunat !

      Undeva prin'85-'86, descopeream cu drag , printre putinele placeri pe care adolescenta din acea  vreme le oferea, fotbalul ca si sport de echipa , in mod organizat . Pe langa miutele de la scoala si meciurile intre cartiere de duminica( apropo pentru cei mai in varsta, va mai amintiti ce meciuri superbe ,pline de miza si ambitii se desfasurau duminica pe maidane , intre cartiere , zone , strazi etc ????),am avut norocul sa incep sa joc, legitimat fiind , in campionatul republican de juniori, o competitie extrem de tare la acea vreme . Erau vremurile in care nu puteai sa intri in carciumi pana la 17-18 ani , in care nu gaseai multe localuri deschise dupa ora 22.00 , in care nu aveai internet, telefoane mobile sau 100 de canale TV .Era vremea in care noi , copiii , tinerii de atunci , ne bucuram de viata , intr-un mod din pacate uitat in zilele noastre si pe care numai noi, adultii de astazi, il putem aminiti tinerilor , copiilor nostrii ,cu speranta ca si ei se vor bucura de momente la fel de frumoase de ce nu , alaturi de noi. In timpurile acelea , jocul era sfant , antrenamentele erau placere , respectul fata de antrenori sau colegi era deosebit ,iar performanta aparea de fiecare data prin seriozitate.
   Din pacate , inapoi in viitor , lucrurile nu sunt nicidecum roz. Putini tineri vin cu placere catre sport , fie din comoditate , fie din dezinteres , dar mai ales din lipsa de motivatie. O lipsa de motivatie pentru care e vinovata in primul rand societatea  si autoritatile locale lipsite de reactie si de un plan de viitor vis a vis de sanatatea tinerilor, dar mai ales de educatia lor , caci fotbalul inainte de a fi un sport este un mod de a trai intr-un grup , de a te adapta si de a evolua cu si pentru echipa ta. O experienta de viata ce nu poate aduce decat beneficii , unor tineri si asa debusolati de lipsa alternativelor.

2013- un an de sperante!??

 Multi dintre noi si-au pus la cumpana dintre ani o dorinta , cu sufletul plin de speranta si incredere ca 2013 va fi mai bun decat anul ce abia a trecut.
  Pentru fotbalul din liga a 5-a , sperantele se leaga in primul rand de o continuitate in a tine competitia deschisa,  sperante in a fi sanatosi si capabili sa onoram fiecare joc dar mai ales sperante ca nivelul fondurilor alocate diverselor echipe va creste , ducand la conditii mai bune de joc dar mai ales la atragarea tinerilor catre sport.
Binenteles se vrea o crestere a performantei , in cazul nostru , locul 1-3.
 Din pacate infrastructura locala nu aduce schimbari mari , alegerile si promisiunile lor au trecut in 2012, iar baza sportiva sufera crunt. Aceleasi terenuri denivelate , aceleasi mingii scorojite , aceleasi echipamente descompletate si putine sperante ca ceva nou va aparea.
  Din fericire , la Leresti , un lucru pozitiv s-a intamplat in acest sezon , folosirea cabinelor de la baza sportiva aducand  confort dar mai ales civilizatie , echipa noastra ajungand la standardul ligilor superioare.

  De ani buni se spera intr-o minune si cineva sa se apuce sa puna cateva camioane de pamant peste gropile si bolovanii de pe teren, apoi sa niveleze si sa dea cu floare de fan , dar din pacate acest lucru ramane doar o speranta greu realizabila.
 Ultima mare dorinta pe 2013, ar fi aducerea tinerilor catre fotbal , de fapt cel mai important lucru in fotbalul mic , dar despre asta intr-o postare viitoare.

  Pana ca aceste dorinte sa se implineasca sa ne bucuram de vacanta si pentru toti cei ce poarta numele de ION , IONELA un calduros : LA MULTI ANI!